Obiective turistice

Imprimare
  • Biserica de zid de la Cacuciu Nou - secolul XIII

bisericacacuciunou Actuala biserică reformată a localităţii se numără între cele mai vechi monumente ale arhitecturii medievale din judeţul Bihor, totodată între puţinele edificii de acest gen construite în întregime din piatră. A fost ridicată cel mai probabil în cursul secolului al XIII-lea. Iniţial era compus dintr-o navă şi o absidă simplă, dreptunghiulară. Mai târziu, la începutul secolului al XX-lea deasupra faţadei vestice a fost ridicat un turn care a înlocuit o clopotniţă mai veche, construită din grinzi de lemn. Biserica a suferit importante modificări în cursul secolului al XIX-lea sau la începutul secolului următor. Cu această ocazie au fost lărgite şi transformate ferestrele romanice. Ultimele urme ale arhitecturii medievale sunt bolta absidei, respectiv un tabernacul simplu, cu ancadrament dreptunghiular din piatră.
(preluare www.monumentebihor.ro)

  • Biserica ortodox. din lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril de la Josani - secolul XVIII

bisericajosaniDocumentele de arhiva intaresc cele spuse de batranii satului, conform carora biserica de lemn a fost mutata in anul 1798, circa 400 m, de pe „Dealul Popii” in locatia actuala. Mutarea s-a efectuat prin tractiune animala, demontarea ei fiind doar partiala. Probabil atunci biserica a avut parte de o reparatie capitala, ulterior, in 1920 fiindu-i inlocuita invelitoare de sindrila cu una de tigla. Aceasta din urma a fost schimbata la randul ei cu una din sindrila cu ocazia restaurarii monumentului din 1970.

Biserica nu are pictura, decoratiunile interioare fiind sub forma unor foarte frumoase icoane si tesaturi, iar cele exterioare sub forma braului ce inconjoara biserica, a unor console cu profil lobat si a traforurilor scandurilor palimarului de la baza turnului.
(preluare www.monumentebihor.ro)

  • Peștera Gălășeni

pesteragalaseni1Istoric

Intrarea acestei pesteri, astazi punct de disparitie al unui modest curs de apa de suprafata numit de localnici Valea Deblei, era cunoscuta de multa vreme. Cu toate acestea, prima explorare a fost facuta in perioada celui de-al doilea razboi mondial de catre un grup de tineri speologi amatori din Oradea si din Cluj-Napoca. Cunoasterea pesterii a fost completata de cercetarile unui colectiv clujean al Institutului de speologie .E. Racovita".

Acces

Situata pe platoul carstic de la Galaseni, la capatul aval al Vaii Deblei, la circa 2 km sud-vest de Josani. De la statia C.F.R. Vadu-Crisului (linia ferata Cluj-Napoca . Oradea) se urmeaza drumul carosabil spre comuna Dobricionesti, apoi pe Valea Galasenilor pana la izbucul de la Moara Jurjii (4 km). De aici se urca poteca spre biserica din comuna Galaseni, in apropierea careia se afla pestera (800 m distanta de la Moara Jurjii). De asemenea, exista drumuri carosabile pana la Dobricionesti sau Josani, de unde se poate ajunge apoi pe jos la pestera. Accesul cel mai comod este insa de pe soseaua asfaltata Astileu.Rosia (ce se desface din D.N. 1 la Alesd). La aproximativ 1 km dupa iesirea din comuna Calatea, soseaua face o curbura la marginea careia se afla un drum secundar, carosabil cand e uscat, spre Galaseni. De la soseaua asfaltata pana la pestera sunt 2 km.


Descriere

Pestera este activa, de insurgenta, lunga de 2357 m. Ea este constituita din doua sisteme de coridoare: unul activ, care dupa ce capteaza cursul de apa de la suprafata (Valea Deblei) il conduce spre un grup de izvoare din Josani; altul fosil, orizontal si concretionat, paralel si la un nivel superior.

Intrarea, de mici dimensiuni, este situata la baza unui bloc urias de calcar la altitudinea de 380 m. Se patrunde de-a lungul paraului care dispare in pestera intr-un coridor ingust, dar inalt de circa 2,5 m, pana la o saritoare de 5 m, peste care apa formeaza o cascada. Se coboara pe langa aceasta cascada cu ajutorul unei scari speologice intr-o sala mai spatioasa, de-a lungul careia paraul subteran isi continua drumul spre nord-est.

Coridorul activ (Galeria cu Apa), aflat in continuarea salii, prezinta dupa 6 m o sala laterala (lunga de 15 m) in stanga, apoi se continua circa 22 m pana la un sorb de disparitie a apei ; aceasta reapare in Galeria cu Apa dupa circa 35 m, pentru a-si urma cursul pana la sifonul terminal (A).

Coridorul superior, fosil, se deschide la o diferenta de nivel de circa 5 m deasupra apei din sala cu cascada amintita; doua praguri permit un acces relativ usor spre aceasta portiune. Deasupra celui de al doilea prag urmeaza o portiune scunda, ascendenta, ce da acces la doua sali te succesive, incepand cu a doua salita, coridorul se inalta (h pana la 3 m), concretiunile isi fac aparitia mai ales pe tavan. Galeria efectueaza apoi un cot spre dreapta, iar in peretele stang se deschid doua mici galerii laterale neansemnate, ascendente. O a treia galerie laterala stanga, scunda (h 0,6 m) si ascendenta la inceput, da acces, peste un mic planseu, intr-o sala mai mare, inalta, bogat concretionata pe tavan la inceputul ei. Sala se mareste considerabil, devine ascendenta, avand tavanul la o inaltime de 8 m (Sala Liliecilor). Revenind la coridorul principal, acesta se bifurca: in dreapta, o galerie neregulata, cu forme de coroziune, stramta si scunda; in stanga, o galerie usor ascendenta, scunda, cu concretiuni. Se patrunde, destul de dificil, intr-un spatiu largit, cu aspect haotic, plin cu bolovani prabusiti; deasupra acestora apare dupa cativa metri, in dreapta, gura unei galerii superioare bogat con cretionata pe tavan. In conti-acces, alaturi de un alt coridor, nuare, coridorul devine foarte spre Sala Capitei de Argint. Aceas-abrupt, aproape vertical, dand ta sala, destul de spatioasa, constituie zona cea mai bogat concretionata a pesterii. Este descendenta, iar in continuare se urmareste un coridor mai ingust, lipsit in general de concretiuni. De-a lungul unui sector foarte stramt (0,5 m) se ajunge intr-o zona mai largita, dupa care se deschide in dreapta o galerie laterala puternic ascendenta avand aspectul unui horn. Coridorul isi mentine in continuare o latime relativ constanta (4.5 m), pentru ca dupa circa 50 m de hornul amintit sa formeze o saritoare de 6 m. Dedesubtul acesteia coridorul se mareste, iar pe o panta descendenta de 15 m se ajunge intr-un nou coridor activ, parcurs de Paraul Subteran II (cercetarile efectuate pana in prezent nu au lamurit daca este vorba de acelasi parau din Galeria cu Apa amintita sau de altul).

Galeria activa a paraului 11 se poate parcurge foarte dificil, ca avand o latime de 0,5 m, care se mentine aproape constanta atat in amonte (4 5 m), cat si in aval (80 m).

Cercetarile au demonstrat ca apa Vaii Deblei, care se pierde in Pestera de la Galaseni, iese la zi prin mai multe izvoare. Biospeologic, pestera este destul de bogata in fauna; in ambele retele de galerii predomina elementele troglofile, iar dintre troglobionte putem mentiona unele coleoptere (de exemplu, Drimcolus sp.) si diplopodul Trachysphacm sp.

Conditii de vizitare

Desi pestera nu este ocrotita deocamdata prin lege, se impun unele masuri de protectie. Vizitarea
ei in intregime necesita cizme de cauciuc lungi, doua scari speologice de 10 m, o cordelina de 10 m, pitoane si mijloace proprii de iluminare.
(preluare
www.turism-center.ro)


Site-ul oficial al primăriei Măgeşti, Bihor, România. Copyright 2009-2012.
Joomla 2.5 Templates