Cea mai veche aşezare atestată documentar este satul Ortiteag, pomenit în documentele medievale la 1335. Îl urmeaza în ordine cronologică: Dobricioneşti – 1360, Cacuciu Nou – 1482, Măgeşti şi Josani – 1508 şi, în fine, Butan şi Gălăşeni – 1552.
Cu toate aceste date se poate crede că locuirea în zonă a fost mult mai timpurie, dovadă stând diverse obiecte din piatră cioplită descoperite şi datate din epoca neolitică. Localnicii au păstrat multe dintre datinile şi obiceiurile străbune, pe care le mai practică încă la anumite sărbători, piese vestimentare vechi şi deosebit de valoroase precum şi alte obiecte, cântece şi dansuri de folclor autentic.
Atestare documentară:
Măgeşti – 1508 Zazhaza
Butan – 1552 Rekasdh
Cacuciu Nou – 1482, 1552 Olah Kakwch
Dobricioneşti – 1360 Dobrocsonhaza
Gălăşeni – 1552 Galoshaza
Josani – cătun al satului Căbeşti 1956
Ortiteag – 1335 Urguteg
Locuitorii comunei au luptat în cele două războaie mondiale ale secolului XX. Între 1914 şi 1918 transilvănenii au luptat alături de fraţii lor din Regat, jertifindu-se pentru realizarea visului de veacuri al tuturor românilor – România Mare. Au pierit atunci în luptă Negrean Ioan şi Negrean Teodor din Butan şi Dan Dumitru, Lele Teodor, Popa Teodor, Vandici Teodor şi Vandici Nicolae din Josani.
Al doilea război mondial a abătut o nouă urgie asupra locuitorilor zonei, ocupată vremelnic de trupele hortiste, după dictatul de la Viena din 1939. Românii au luptat din nou pentru eliberarea ţării. Au căzut la datorie Beleş Nicolae, Bradea Teodor, Dan Pavel, Huseraş Mihai, Droces Petru şi Negrean Teodor din Butan, Balmoş Ioan, Bulzan Florian, Ciucle Gavril, Colţe Ieremia, Gitea Teodor, Ianc Nicolae, Motoc Florian şi Vandici Teodor din Josani şi Codilă Dumitru şi Motoc Teodor din Măgeşti.