Biserica de zid de la Cacuciu Nou – secolul XIII
Actuala biserică reformată a localității se numără între cele mai vechi monumente ale arhitecturii medievale din județul Bihor, totodată între puţinele edificii de acest gen construite în întregime din piatră. A fost ridicată cel mai probabil în cursul secolului al XIII-lea. Iniţial era compus dintr-o navă şi o absidă simplă, dreptunghiulară. Mai târziu, la începutul secolului al XX-lea deasupra faţadei vestice a fost ridicat un turn care a înlocuit o clopotniţă mai veche, construită din grinzi de lemn. Biserica a suferit importante modificări în cursul secolului al XIX-lea sau la începutul secolului următor. Cu această ocazie au fost lărgite şi transformate ferestrele romanice. Ultimele urme ale arhitecturii medievale sunt bolta absidei, respectiv un tabernacul simplu, cu ancadrament dreptunghiular din piatră.
(preluare www.monumentebihor.ro)
Biserica ortodoxă din lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril de la Josani – secolul XVIII
Documentele de arhivă întăresc cele spuse de bătrânii satului, conform cărora biserica de lemn a fost mutată în anul 1798, circa 400 m, de pe „Dealul Popii” în locația actuală. Mutarea s-a efectuat prin tracțiune animală, demontarea ei fiind doar parțială. Probabil atunci biserica a avut parte de o reparație capitală, ulterior, în 1920 fiindu-i înlocuită învelitoare de șindrilă cu una de țiglă. Aceasta din urmă a fost schimbată la rândul ei cu una din șindrilă cu ocazia restaurării monumentului din 1970.
Biserica nu are pictură, decorațiunile interioare fiind sub forma unor foarte frumoase icoane și țesături, iar cele exterioare sub forma brâului ce înconjoară biserica, a unor console cu profil lobat și a traforurilor scandurilor palimarului de la baza turnului.
(preluare www.monumentebihor.ro)
Peștera Gălășeni
Istoric
Intrarea acestei peșteri, astăzi punct de dispariție al unui modest curs de apă de suprafață numit de localnici Valea Deblei, era cunoscută de multă vreme. Cu toate acestea, prima explorare a fost facută în perioada celui de-al Doilea Război Mondial de către un grup de tineri speologi amatori din Oradea și din Cluj-Napoca. Cunoașterea peșterii a fost completată de cercetările unui colectiv clujean al Institutului de speologie .E. Racoviță”.
Acces
Situată pe platoul carstic de la Gălășeni, la capătul aval al Văii Deblei, la circa 2 km sud-vest de Josani. De la stația C.F.R. Vadu-Crișului (linia ferată Cluj-Napoca-Oradea) se urmează drumul carosabil spre comuna Dobricionești, apoi pe Valea Gălășenilor până la izbucul de la Moara Jurjii (4 km). De aici se urcă poteca spre biserica din comuna Gălășeni, în apropierea căreia se află peștera (800 m distanța de la Moara Jurjii). De asemenea, există drumuri carosabile până la Dobricionești sau Josani, de unde se poate ajunge apoi pe jos la peșteră. Accesul cel mai comod este însă de pe șoseaua asfaltată Astileu. Roșia (ce se desface din D.N. 1 la Aleșd). La aproximativ 1 km după ieșirea din comuna Calatea, șoseaua face o curbură la marginea căreia se află un drum secundar, carosabil când e uscat, spre Gălășeni. De la șoseaua asfaltată până la peșteră sunt 2 km.
Descriere
Peștera este activă, de insurgență, lungă de 2357 m. Ea este constituită din două sisteme de coridoare: unul activ, care după ce captează cursul de apă de la suprafață (Valea Deblei) îl conduce spre un grup de izvoare din Josani; altul fosil, orizontal și concreționat, paralel și la un nivel superior.
Intrarea, de mici dimensiuni, este situată la baza unui bloc uriaș de calcar la altitudinea de 380 m. Se pătrunde de-a lungul pârâului care dispare în peșteră într-un coridor îngust, dar înalt de circa 2,5 m, până la o săritoare de 5 m, peste care apa formează o cascadă. Se coboară pe lângă această cascadă cu ajutorul unei scări speologice într-o sală mai spațioasă, de-a lungul căreia pârâul subteran își continuă drumul spre nord-est.
Coridorul activ (Galeria cu Apă), aflat în continuarea sălii, prezintă după 6 m o sală laterală (lungă de 15 m) în stânga, apoi se continuă circa 22 m până la un sorb de dispariție a apei; această reapare in Galeria cu Apă după circa 35 m, pentru a-și urma cursul până la sifonul terminal (A).
Coridorul superior, fosil, se deschide la o diferență de nivel de circa 5 m deasupra apei din sala cu cascada amintită; două praguri permit un acces relativ ușor spre aceasta porțiune. Deasupra celui de al doilea prag urmează o porțiune scundă, ascendentă, ce dă acces la două sălițee succesive, începând cu a doua săliță, coridorul se înalță (h până la 3 m), concrețiunile își fac apariția mai ales pe tavan. Galeria efectuează apoi un cot spre dreapta, iar in peretele stâng se deschid două mici galerii laterale neînsemnate, ascendente. O a treia galerie laterală stânga, scundă (h 0,6 m) și ascendentă la început, dă acces, peste un mic planșeu, într-o sală mai mare, înaltă, bogat concreționată pe tavan la începutul ei. Sala se mărește considerabil, devine ascendentă, având tavanul la o înălțime de 8 m (Sala Liliecilor). Revenind la coridorul principal, acesta se bifurcă: în dreapta, o galerie neregulată, cu forme de coroziune, strâmtă și scundă; în stânga, o galerie usor ascendentă, scundă, cu concrețiuni. Se pătrunde, destul de dificil, într-un spațiu lărgit, cu aspect haotic, plin cu bolovani prăbușiți; deasupra acestora apare după câțiva metri, în dreapta, gura unei galerii superioare bogat concreționată pe tavan. În conti-acces, alături de un alt coridor, coridorul devine foarte spre Sala Capitei de Argint. Este descendentă, iar în continuare se urmărește un coridor mai îngust, lipsit în general de concrețiuni. De-a lungul unui sector foarte strâmt (0,5 m) se ajunge într-o zonă mai largită, după care se deschide în dreaptă o galerie laterală puternic ascendentă având aspectul unui horn. Coridorul își menține în continuare o lățime relativ constantă (4.5 m), pentru ca după circa 50 m de hornul amintit să formeze o săritoare de 6 m. Dedesubtul acesteia coridorul se mărește, iar pe o pantă descendentă de 15 m se ajunge într-un nou coridor activ, parcurs de Pârăul Subteran II (cercetările efectuate până în prezent nu au lămurit dacă este vorba de același pârâu din Galeria cu Apă amintită sau de altul).
Galeria activă a pârâului 11 se poate parcurge foarte dificil, având o lățime de 0,5 m, care se menține aproape constantă atât în amonte (4 5 m), cât și în aval (80 m).
Cercetările au demonstrat că apa Văii Deblei, care se pierde în Peștera de la Gălășeni, iese la zi prin mai multe izvoare. Biospeologic, pestera este destul de bogată în faună; în ambele rețele de galerii predomină elementele troglofile, iar dintre troglobionte putem menționa unele coleoptere (de exemplu, Drimcolus sp.) și diplopodul Trachysphacm sp.
Conditii de vizitare
Deși peștera nu este ocrotită deocamdată prin lege, se impun unele măsuri de protecție. Vizitarea ei în întregime necesită cizme de cauciuc lungi, două scări speologice de 10 m, o cordelină de 10 m, pitoane și mijloace proprii de iluminare.
(preluare www.turism-center.ro)